Procrastinarea este un comportament caracterizat prin amânarea acțiunilor sau a sarcinilor pentru mai târziu. Psihologii citează adesea procrastinarea ca fiind un mecanism de combatere a anxietății asociate cu începerea sau finalizarea unei sarcini sau a unei decizii.
Cercetătorii în psihologie folosesc trei criterii pentru a categorisi procrastinarea. Pentru ca un comportament să fie considerat procrastinare, acesta trebuie să fie:
- neproductiv,
- inutil și
- întârziat.
Pentru un individ, procrastinarea poate duce la stres, un sentiment de vinovăție, pierderea productivității personale, crearea unei crize și dezaprobare din partea altora pentru neîndeplinirea unor responsabilități sau a unor angajamente. Aceste sentimente combinate pot favoriza în continuare procrastinarea. În timp ce este normal ca oamenii să procrastineze la un anumit grad, aceasta devine o problemă atunci când împiedică funcționarea normală. Procrastinarea cronică poate fi semnul unei tulburări psihice sau fiziologice.
Cuvântul în sine vine de la latinescul procrastinatus: pro- (înainte) și crastinus (de mâine). Prima apariție, în limba engleză, a termenului a fost în Cronica lui Edward Hall, publicată cândva înainte de 1548. Predica reflecta legătura procrastinării cu evitarea sau întârzierea sarcinilor, voința și păcatul.
Tu ce scuze folosesti?
Pentru a scapa de sentimentul de vinovatie dat de faptul ca aman o sarcina importanta ne “servim” o serie de scuze:
- “Nu am dispozitia necesara acum, mai bine las pe alta data cand voi avea starea necesara pentru a scrie.”
- “Mai e timp suficient, mai bine astept, eu lucrez mai bine sub presiune”
- “O sa fac maine”
- “O sa fac sport cand vine vremea frumoasa”
- ”Ma apuc de proiect dar mai intai fac curat in casa sa pot lucra mai bine dupa”
- “Am sa fac alta data, acum am ocazia sa ies cu prietenii”
- “O sa fac numai sa dau un telefon” apoi “sa-mi fac o cafea”, “sa mananc ceva”, “sa trimit un mesaj” etc.
- “Deja am inceput sa lucrez pentru ca am vorbit cu colega mea despre cerinte, mai las si pe maine ceva de facut”
- “Sunt atat de lenes, ce sa fac daca nu sunt in stare sa le fac la timp”
- “Acum nu ma simt foarte motivat sa pregatesc prezentarea, las pentru cand sunt motivat si o sa o fac mai bine”
- “Mai bine nu discutam acum, parca nu e momentul potrivit”
În cele mai multe cazuri, tu eşti cel care confundă realizarea unei sarcini cu testarea propriei tale valori. Înlocuieşte „trebuie să” cu „aleg să”. (Neil A. Fiore)
